Cum sa (nu) devii bucatar in Romania
Fiind singura persoana care vorbea limba romana,m-au intrebat daca e ok sa se tina cursul in limba maghiara. Am acceptat,pana la urma aveam de castigat,la sfarsitul cursului as fi stiut materia in doua limbi,deoarece primeam lectia in romana prin email. Cu asta n-am avut nici o problema,dar sa fi fost cel putin un vorbitor de limba romana
care nu stia ungureste ce s-ar fi facut? Ca nevorbitori de limba romana erau. 😀 Bineinteles ca asta nu s-a luat in considerare la inceputul cursului,s-au descurcat la fata locului.
Se vede clar ca am absolvit cursul in 2012 in mai ,iar diploma a venit aproape dupa doi ani. Nici nu incerc sa inteleg de ce a durat asa de mult. La fel cum nu inteleg cum au putut absolvi si cei care nici nu prea au sinichisit sa vina la curs. Probabil si ei au terminat tot cu 10. Va inchipuiti cat de „greu” a fost examenul.
Si ca veni vorba de examen,va vine sa credeti ca pentru acest examen a fost singura data cand am gatit pe tot parcusul acestui curs ? Mda,cam atata a fost tot ce am gatit noi. Dar a fost foarte important sa se filmeze preparatele noastre. Dupa cum v-am zis mai sus,cursul s-a tinut in limba maghiara,iar colegii mei au trebuit sa-si prezinte farfuriile in romaneste. S-a soptit continuu :))
Inca o gluma buna constituie orele de pregatire practica. Trase cu ata sa fi fost vreo 100. Dar nici nu se vede capatul atei.
Intr-adevar,am parcurs toata materia de mai sus. Doar in teorie. Tot ce stiu de la pregatirea antreurilor in jos este invatat pe cont propriu ,cu filmulete de pe youtube,cu ajutorul bucatarilor profesionisti activi pe facebook,care mi-au trimis carti,linkuri si sfaturi. Si asa am mai invatat eu una si alta.
Cam asta e povestea cursului meu,poveste care asteapta sa fie scrisa de vreo doi ani de zile. In timpul acestui curs am mai impartasit impresii cu Cristi Roman,de la foodblog.ro si care m-a indemnat sa scriu. Dar n-am putut nicicum. Simteam o dezamagire asa de mare,mi se parea ca am pierdut cinci luni . Nu pot sa spun ca nu am invatat nimic,am vazut cum functioneaza un restaurant din interiorul bucatariei, am vazut atatea materiale si am dobandit noi cunostinte (pe cont propriu) si am cunoscut oameni frumosi,in realitate si virtual. Deci la sfarsit tot am avut de castigat. Doar ca scopul meu altul fusese.
Daca chiar vreti sa deveniti bucatari in Romania,sa va informati bine inainte de a urma un curs. Vorbiti cu persoane care l-au terminat deja,intrebati ce veti invata,unde veti face practica si nu strica nici sa va uitati pe articolul lui Cristi Zece lucruri de stiut daca vrei sa devii bucatar profesionist. In cazul meu stiu ca nu voi deveni bucatar profesionist,probabil voi ramane un bucatar pe hartie. Acest pas se face cand ai 20 de ani,cand inca n-au venit copiii si cand esti gata sa faci sacrificii.
Bucatar profesionist ,eu? Nu. Mi-as deschide propria afacere in acest domeniu? Fara sa clipesc!
Ce as face cel si cel mai mult? As deschide o scoala de gatit pentru copii. In primul rand. Dar as tine si cursuri pentru adulti.
Imi va folosi vreodata aceasta diploma? Chiar nu stiu ce sa zic,dar vom vedea ce aduce ziua de maine.
Un lucru mai vreau sa va zic, toti iubim lumea asta culinara. Daca vedem ceva in neregula sa nu lasam lucrurile asa. Si nu e vorba doar de cursuri. Tot ce tine de domeniul gastronomic si servicii trebuiesc semnalate,doar asa se vor face schimbari.
Sa ne auzim cu bine!
4 comentarii
Mirela
Am citit si eu si pot sa spun acelasi lucru . Eu am facut 2 chestii (preparate :))) ) la examen si celelalte colege au venit cu pizza de la FAST food !!!!!!!!!!!!!! cu sarmale intr-o oala si un nene cu ceva mancare de telina parca era o vomitatura pe care a pus cate o felie de kaizer prajit :))) .Am ramas masca , mi-a picat fata .M-au intrebat de 3 ori reteta tortului suspicioase doamnele profesoare si taraaaaaaaa toti au luat 10 .Mi-e jena sa spun ca am urmat acel curs.
Haaaa si apoi am lucrat itr-un ” restaurant ” mama mia dala cu mici si ciorba de pui si perisoare si copane la cuptor unde eram curatator de legume ever si spalator de vase .Si parca nu eram buna la nimic :)))acum imi vine sa rad cand imi aduc aminte .Isi bagau alea mainile in mancare, in tava cu friptura nici nu vreau sa dezvolt mai mult
Sidonia Toncean
Crede-ma ca am ramas fara cuvinte….
Dar ….din pacate, toate astea se intimpla in Ro si zau ca ramai cu un gust amar !
Nici nu mai pot sa spun nimic…..
Ana
Iti multumesc ca ai impartasit aceasta experienta. In urma cu ceva timp imi povestea o prietena despre experienta ei legata de un curs de bucatari, cu durata de 6 luni, tot intr-un oras din provincie. A fost extrem de suparata atat cat priveste practica dar si teoria. Muncea la spalat de vase, oua, curatenie si mai putin sa invete ceva gastronomie. Anul trecut vroiam sa fac si eu un curs de patiser-cofatar, la AJOFM dar am fost adusa rapid cu picioarele pe pamant. Mi s-a spun deschis ca in afara de carat saci cu faina si spalat oua nu voi invata nimic. Asa ca am renuntat fara ca macar sa-l incep.
In alta ordine, ideea cu scoala de gatit pentru copii si adulti este frumoasa si cred utila pentru toti. Candva m-am gandit si eu la asa ceva dar nu stiu prea multe de unde trebuie inceput. Oricum, cred ca merita discutat. Numai bine, Ana
seby
daca citeam postul tau prin aprilie ..era bine 🙂 ……urmez un curs de bucatar prin ajofm 🙂