Cum sa (nu) devii bucatar in Romania

5-230
Acum vreo zece zile am primit,in sfarsit,diploma de bucatar. Si stateam si ma uitam la ea cu dezamagire. Diploma a venit la doi ani dupa ce am terminat cursul. Doi ani in care m-am abtinut sa spun ceva,desi probabil ati mai citit pe ici colo ce entuziasmata am fost cand l-am inceput.
Daca vrei sa faci o scoala de bucatari in Romania,te rog sa citesti aceste randuri. Te vor ajuta sa iei o decizie si sa alegi cursul potrivit.
Nu voi vorbi despre cursurile de bucatari din toata tara la general, pentru ca nu sunt in masura sa scriu despre ceva ce nu stiu,voi vorbi doar despre experienta mea.
In decembrie 2011 am inceput acest curs,un curs pe care l-am cautat mult,dar fiind in provincie avem alegeri mai limitate. De fapt, cand vine unul incerci sa nu ratezi ocazia,ca nu se stie daca va mai fi vreunul. Cursuri tinute de formatori sau maestrii culinari nu exista. Nu am platit pentru acest curs,a fost finantat din fondurile europene,sa-l fi platit cred ca i-as fi dat in judecata. Si nu,nu e ok sa-si bata joc de fonduri,doar pentru ca exista si pentru ca trebuie folositi. Au fost trimisi cu un scop. Scop care n-a fost atins.
Aveam sperante mari. Mi s-au naruit foarte repede. Instructorul era de fapt o profesoara a unui liceu cu specific alimentar,intructor pe care si asa l-au gasit foarte greu. Nu inteleg de ce nu au putut aduce din alta parte un formator real. Profesoara n-a avut nici o vina, a predat ce a putut si sunt sigura ca si ea a fost oarecum dezamagita. In principiu,ne-a predat teoria. Nu puteam sa-i pretindem sa ne invete cum sa filetam carnea,cand ea nu avea pregatirea corespunzatoare. Ar fi ca si cum i-am cere unui viticultor sa semene graul.

Fiind singura persoana care vorbea limba romana,m-au intrebat daca e ok sa se tina cursul in limba maghiara. Am acceptat,pana la urma aveam de castigat,la sfarsitul cursului as fi stiut materia in doua limbi,deoarece primeam lectia in romana prin email. Cu asta n-am avut nici o problema,dar sa fi fost cel putin un vorbitor de limba romana

care nu stia ungureste ce s-ar fi facut? Ca nevorbitori de limba romana erau. 😀 Bineinteles ca asta nu s-a luat in considerare la inceputul cursului,s-au descurcat la fata locului.

Nu stiu daca cei de la minister chiar stiu cum decurg unele cursuri…mai mult ca  sigur ca da
Multa teorie. Dupa ei n-am fi facut practica deloc, dar mi-am facut auzite nemultumirile si am reusit sa obtinem cateva saptamani de practica. Singura satisfactie pe care am obtinut-o de la acest curs  a fost practica. Nu pentru ca as fi invatat multe,dar am nimerit intr-un colectiv tanar si talentat si am vazut cum functioneaza o bucatarie si un restaurant. Am ales cel mai bun restaurant din oras,pentru ca m-am ferit de ceafa la gratar,mici si alte minuni care apar pe meniurile din majoritatea restaurantelor.
Bucatarii de la restaurant nu aveau nici o responsabilitate fata de noi,ei nu trebuiau sa ne invete ceva,nu castigau nimic din faptul ca noi eram acolo,doar ca ii ajutam cu spalatul vaselor si alte lucruri marunte.Ei se descurcau si fara noi. Chiar sper sa nu-i fi incurcat. Sa fi fost bucatar chef nu cred ca i-as fi incredintat cuiva sarcini importante ,cuiva care avea sa petreaca acolo zece zile.
Totusi, sub supraveghere, mi s-a permit sa gatesc ceva si farfuria mea a ajuns pe masa clientului.Si ii multumesc bucatarului chef pentru incredere.M-a invatat cum se taie cu cutitul si cateva trucuri. M-am simtit bine acolo, am impartasit pasiuni comune si am invatat lucruri noi din bucataria locala. Si am petrecut si cateva ore in atelierul de patiserie, unde chiar am avut de invatat.

 

Se vede clar ca am absolvit cursul in 2012 in mai ,iar diploma a venit aproape dupa doi ani. Nici nu incerc sa inteleg de ce a durat asa de mult. La fel cum nu inteleg cum au putut absolvi si cei care nici nu prea au sinichisit sa vina la curs. Probabil si ei au terminat tot cu 10. Va inchipuiti cat de „greu” a fost examenul.
Si ca veni vorba de examen,va vine sa credeti ca pentru acest examen a fost singura data cand am gatit pe tot parcusul acestui curs ? Mda,cam atata a fost tot ce am gatit noi. Dar a fost foarte important sa se filmeze preparatele noastre. Dupa cum v-am zis mai sus,cursul s-a tinut in limba maghiara,iar colegii mei au trebuit sa-si prezinte farfuriile in romaneste. S-a soptit continuu :))

Inca o gluma buna constituie orele de pregatire practica. Trase cu ata sa fi fost vreo 100. Dar nici nu se vede capatul atei.

Intr-adevar,am parcurs toata materia de mai sus. Doar in teorie. Tot ce stiu de la pregatirea antreurilor in jos este invatat pe cont propriu ,cu filmulete de pe youtube,cu ajutorul bucatarilor profesionisti activi pe facebook,care mi-au trimis carti,linkuri si sfaturi. Si asa am mai invatat eu una si alta.

Cam asta e povestea cursului meu,poveste care asteapta sa fie scrisa de vreo doi ani de zile. In timpul acestui curs am mai impartasit impresii cu Cristi Roman,de la foodblog.ro si care m-a indemnat sa scriu. Dar n-am putut nicicum. Simteam o dezamagire asa de mare,mi se parea ca am pierdut cinci luni . Nu pot sa spun ca nu am invatat nimic,am vazut cum functioneaza un restaurant din interiorul bucatariei, am vazut atatea materiale si am dobandit noi cunostinte (pe cont propriu) si am cunoscut oameni frumosi,in realitate si virtual. Deci la sfarsit tot am avut de castigat. Doar ca scopul meu altul fusese.

Daca chiar vreti sa deveniti bucatari in Romania,sa va informati bine inainte de a urma un curs. Vorbiti cu persoane care l-au terminat deja,intrebati ce veti invata,unde veti face practica si nu strica nici sa va uitati pe articolul lui Cristi  Zece lucruri de stiut daca vrei sa devii bucatar profesionist. In cazul meu stiu ca nu voi deveni bucatar profesionist,probabil voi ramane un bucatar pe hartie. Acest pas se face cand ai 20 de ani,cand inca n-au venit copiii si cand esti gata sa faci sacrificii.

Bucatar profesionist ,eu? Nu. Mi-as deschide propria afacere in acest domeniu? Fara sa clipesc!
Ce as face cel si cel mai mult? As deschide o scoala de gatit pentru copii. In primul rand. Dar as tine si cursuri pentru adulti.
Imi va folosi vreodata aceasta diploma? Chiar nu stiu ce sa zic,dar vom vedea ce aduce ziua de maine.

Un lucru mai vreau sa va zic, toti iubim lumea asta culinara. Daca vedem ceva in neregula sa nu lasam lucrurile asa. Si nu e vorba doar de cursuri. Tot ce tine de domeniul gastronomic si servicii trebuiesc semnalate,doar asa se vor face schimbari.

Sa ne auzim cu bine!

Comentează folosind contul de Facebook

5 comentarii la “Cum sa (nu) devii bucatar in Romania”

  1. Am citit si eu si pot sa spun acelasi lucru . Eu am facut 2 chestii (preparate :))) ) la examen si celelalte colege au venit cu pizza de la FAST food !!!!!!!!!!!!!! cu sarmale intr-o oala si un nene cu ceva mancare de telina parca era o vomitatura pe care a pus cate o felie de kaizer prajit :))) .Am ramas masca , mi-a picat fata .M-au intrebat de 3 ori reteta tortului suspicioase doamnele profesoare si taraaaaaaaa toti au luat 10 .Mi-e jena sa spun ca am urmat acel curs.
    Haaaa si apoi am lucrat itr-un ” restaurant ” mama mia dala cu mici si ciorba de pui si perisoare si copane la cuptor unde eram curatator de legume ever si spalator de vase .Si parca nu eram buna la nimic :)))acum imi vine sa rad cand imi aduc aminte .Isi bagau alea mainile in mancare, in tava cu friptura nici nu vreau sa dezvolt mai mult

  2. Foarte interesant si „la subiect” pentru mine articolul tau … eu tocmai am terminat partea teoretica si urmeaza sa incep practica la un curs de cofetar-patiser. Recunosc, deja, cateva lucruri din ce spui tu dar astept cu nearabdare practica (speranta moare ultima, haha!).

  3. Iti multumesc ca ai impartasit aceasta experienta. In urma cu ceva timp imi povestea o prietena despre experienta ei legata de un curs de bucatari, cu durata de 6 luni, tot intr-un oras din provincie. A fost extrem de suparata atat cat priveste practica dar si teoria. Muncea la spalat de vase, oua, curatenie si mai putin sa invete ceva gastronomie. Anul trecut vroiam sa fac si eu un curs de patiser-cofatar, la AJOFM dar am fost adusa rapid cu picioarele pe pamant. Mi s-a spun deschis ca in afara de carat saci cu faina si spalat oua nu voi invata nimic. Asa ca am renuntat fara ca macar sa-l incep.
    In alta ordine, ideea cu scoala de gatit pentru copii si adulti este frumoasa si cred utila pentru toti. Candva m-am gandit si eu la asa ceva dar nu stiu prea multe de unde trebuie inceput. Oricum, cred ca merita discutat. Numai bine, Ana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

X

Retete asemanatoare